Rinichii sunt responsabili pentru curățarea sângelui și eliminarea formării deșeurilor sub formă de urină. Tractul urinar sau calea urmată de urină înainte de a fi excretată din organism începe de la rinichi și se termină la gura vezicii urinare. Tractul urinar este alcătuit din doi rinichi, ureters (sau tuburi care transmit urina de la rinichi la vezică), vezica urinară și uretra. La femei, uretra se află în fața uterului, iar la bărbați uretra trece prin glanda prostatică și penisul. În mod obișnuit, urina care este formată este sterilă și lipsită de orice creștere microbiană.
Infecția acestui tract este denumită infecție a tractului urinar și reprezintă cea de-a doua cauză cea mai frecventă a vizitelor unui medic din întreaga lume. În general, afectează populația cuprinsă între 20-50 de ani, femeile fiind mai predispuse decât bărbații. Cea mai frecventă cauză a UTI este bacteria (în special E.coli), cu toate acestea pot fi cauzate de ciuperci (Candida) sau de virus (Herpes simplex virus-2). Majoritatea bacteriilor care provoacă UTI intră prin intestin sau prin vagin.
Infecția tractului urinar poate fi împărțită în secțiuni superioare și inferioare.
Tractul urinar superior constă din rinichi și uretere și infecția la oricare dintre acestea se numește infecție a tractului urinar superior. Infecția rinichiului (pielonefrită) este extrem de periculoasă și se manifestă prin durere la nivelul spatelui inferior, febră, frisoane, greață și vărsături. Acestea necesită o vizită imediată la medic. Dacă infecția se extinde dincolo de rinichi în sânge, aceasta poate duce la septicemie. Aceste cazuri sunt tratate prin administrarea de antibiotice intravenoase.
Vezica urinara si uretrale formeaza impreuna partea inferioara a tractului urinar. Infecția uretrei (uretritei) sau a vezicii urinare (cistită) se manifestă prin arsuri în timpul micției, frecvență crescută de urinare, urină întunecată și urât mirositoare și sânge în urină, urină tulbure, dureri pelvine la femei și dureri rectale la bărbați. Cazurile inferioare UTI sunt tratate prin administrarea de antibiotice orale.
Tractul urinar poate fi infectat din diferite motive. Utilizarea prelungită a cateterului la pacienții cu patul este principala cauză a UTI la pacienții grav bolnavi. Golirea incompletă a vezicii urinare este un loc perfect pentru creșterea bacteriilor. Dezechilibrul hormonal, cum ar fi reducerea estrogenului, afectează flora normală a vaginului. Acest lucru poate crește riscul de UTI la femeile menopauzale. Diabetul reduce imunitatea globală a organismului, ceea ce îl face vulnerabilă la creșterea microbiană a tractului urinar. Obstrucția tractului urinar atât intern (pietre la rinichi) cât și extern (prostată mărită) poate împiedica golirea completă a vezicii urinare. Aceasta este cea mai frecventa cauza a infectiei tractului urinar. Incorecta igienă a băii (ștergerea zonei perineale din spate în față) poate împinge bacteriile de la anus la uretra, ceea ce crește riscul de infectare. Utilizarea contraceptivelor, cum ar fi prezervativul, diafragma sau spermicidele, poate crește riscul de UTI la anumiți indivizi.
Diagnosticul UTI se poate face prin analiza urinei de masă și a numărului de sânge. Ecografia pelviană, pielograma intravenoasă și cistoscopia pot ajuta la confirmarea diagnosticului. Antibioticele formează pilonul principal al tratamentului UTI.
Câteva precauții simple pot ajuta la scăderea riscului de UTI. După igiena corectă a băii, după urinare sau mișcare intestinală (ștergerea din față în spate), băut o mulțime de apă, purtați pantofi confortabili și spălați în mod regulat zona perineală sunt modalități de a reduce riscul UTI.